Adrian Voicu – Aproape ghicitori sau Neştiutele întâmplări de lângă noi

Adrian Voicu: M-am născut în Nehoiu, singurul și cel mai fain orășel de munte din județul Buzău. Pasiunea pentru scris am dobândit-o de cum am terminat cu bastonașele și „Ana are mere“. Cam prin 1988-’89, pe când mă instruiam în Școala Militară de Artilerie Antiaeriană și Rachete de la Brașov, mi-au apărut câteva texte micuțe în Viața Studențească, spre maxima satisfacție personală. Prima carte am lansat-o în toamna lui 2007, în parcarea din fața Sălii Polivalente din București. De-atunci cărțile mi-au ieșit în lume cu ajutorul a felurite edituri. În aprilie 2014, la Institutul Cultural Român am debutat cu piesa de teatru „Familia, această celulă de bază a societăţii cu rate la bancă, serviciu stresant, amor nebun şi proteza bunicii“, piesă care a obținut record de audiență în cadrul Clubului Dramaturgilor. Începând cu 2007, am publicat în diverse reviste literare. În 2009 am obținut „Premiul Special pentru Proză la Festivalul de Literatură Lili“ al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, iar în 2011, Clubul de Proză „La formarea ideilor“ al Uniunii Scriitorilor din România mi-a acordat „Premiul pentru cel mai bun tânăr scriitor al anului 2011“. Din decembrie 2012, sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România.

“Costel, un păianjen cam credul, prieten din armată cu un cărăbuș expert în arte marțiale, care știa o musculița bețivă specialistă în genetică și vecină cu o familie de pițigoi ofticoși pe o râmă ce participa la un concurs de frumusețe, au vorbit cu puricele explorator și cu țânțarul, deja încurcat cu cineva mult mai mare decât el, și m-au rugat să scriu despre ei un pic mai altfel decât îi știe lumea. Așa că, hai să-i cunoaștem și să le aflăm aventurile neștiute, nevăzute și nepovestite de nimeni. Până acum.”