Contribuțiile din această carte nu numai că oferă o înțelegere a realităților palestiniene, ci și perspective asupra unor teme precum diaspora și căutarea apartenenței, reflectând vocile tuturor celor care doresc să se reîntoarcă acasă cu demnitate, dreptate și libertate. În esență, este o carte care schițează un plan de acțiune nuanțat în vederea reîntoarcerii, propunându-ne să mergem dincolo de luarea la cunoștință a nedreptății și chiar să facem ceva în privința ei. (Mariam Barghouti, scriitoare palestiniană americană)

O sclipitoare țesătură a viului ni se oferă  în acest volum, în care distrugerea și extincțiile sunt puse față în față cu un orizont blând, radiind speranță: cel al trăirii împreună și al grijii față de toate legăturile ce ne susțin. Scriind despre posibilitatea unei existențe în care cu toatele, animale umane și non-umane, să avem parte de lumină, căldură și adăpost, Maria Martelli scrie, în același timp, despre exploatare, locuire, despre muncă și despre șanse, deschizând, astfel, perimetrul în care norocul e chestionat. Învăluită în manșonul intimității, această poezie propune o pledoarie solidă pentru regândirea lumii, în era capitalocenului,  și o interogație esențială: „Cum am putea trăi cu toții mai bine?“. (Alina Purcaru)

Poezia Mariei Martelli este de pământ, de cireși, de dürüm kebab din seitan, de răsaduri, ploi și caniculă, de sfârșitul lumii cum am știut până acum, de începutul lumii cum o visăm împreună, ființe umane și non-umane. Volumul deconstruiește și critică ideea liberală și capitalistă a norocului ca fiind o condiție individuală și individualistă, și o redefinește într-un context comunitar radical antispeciist și feminist. A te simți norocoasă este ceva ce poate fi multiplicat în lume prin grijă și iubire pentru toate ființele din jur. Versurile Mariei jelesc distrugerea așa zisei naturii, uciderea animalelor non-umane și orice fel de injustiție. În același timp, sentimentul cel mai evidențiat din această carte dragă este recunoașterea pentru existența lumii, pentru anotimpuri, pentru căldura soarelui, pentru pământ care ne hrănește, pentru albinuțe, dovleac, fasole, porumb, și nu în ultimul rând pentru relațiile noastre hrănitoare. În volum relațiile între oameni și așa numitele animale de companie ajung în prim plan și consider că este primul volum de poezie de genul în literatura autohtonă. (Nóra Ugron)

O carte de descântece care dizolvă lin și blând separarea – falsă, distructivă – dintre ce e uman și non-uman, dintre rațiune și simțire, dintre gândire și iubire. Un devotament al prezenței și al atenției spre tot ce respiră și se ridică spre soare. Cuvinte hrănitoare, senine și limpezi, de citit-recitit, fac legăturile aparent invizibile dintre toate lucrurile să strălucească, și conștiința interdependenței – să crească. O rugăciune pentru o spiritualitate non-duală, care le vede și le plânge pe cele pierdute, excluse, sfârșite sau arse (din vina antropocenului capitalist) și, totodată, creează spațiu revendicator pentru plăcere, joacă, poftă, hârjoneală, spațiu pentru (doar) a fi, împreună: un spațiu de speranță radicală. Citește-o, te vei simți o ființă norocoasă. (Carolina Vozian)

De-a lungul anilor, Laura a abordat subiecte diverse, precum: stereotipurile de gen,
condiția muncitorilor migranți și concepte din psihologia socială, cât și disonanța cognitivă sau teoria managementului terorii. Cel mai recent proiect al ei, Sfratto/Eviction, expus la Roma în 2020, a încorporat un videoclip și o serie de desene despre evacuarea familiilor de romi din casele lor din România între 2010 și 2020. În contextul pandemiei, a devenit interesată de potențialul multimedia/performativ al poeziei feministe contemporane și de timpul petrecut în natură ca formă de vindecare introspectivă.

În România, comunitatea LGBTQIA+ a ajuns cu mult mai progresistă decât restul societății pe subiecte ce țin de intersecționalitate. Țara noastră ajunge să nu ne mai reprezinte interesele de bază. Să fii queer atinge modalități de trai mult mai diverse decât cele ale persoanelor LGBTQIA+ dinainte de anii 2000’. Nu ne dorim doar drepturi pentru comunitate, ne dorim protejarea mediului înconjurător, alături de prezența feminismului în școli și la locul de muncă. Ne dorim drepturi la locuire, o integrare în comerț și în restaurante a mâncării vegane și vegetariene, justiție antirasistă pentru persoanele rome atât în comunitățile din care fac parte, cât și în societatea largă.   Comunitatea LGBTQIA+ din prezent nu înseamnă doar identitate de gen și orientare sexuală, și romantică, ci și intersecționalitate, și apărarea intereselor intersecționale, pentru că ne dăm seama de dimensiunea culturală și cea a nevoilor globale ale comunității. Persoanele queer sunt afectate de schimbările climatice, de inegalitățile dintre genuri și de agresivitatea bărbaților cis het. Persoanele queer sunt date afară din casă, unele nu câștigă suficienți bani pentru a‑și plăti chiriile, sunt vegane și vegetariene, sunt persoane rome și persoane cu abilități diferite. Practica se transformă în teorie. Îmi asum un rol observațional, etnografic, în cadrul comunității queer, și încep să scriu despre ea. (Alex Zorilă)