Maia Șerbănescu – Fuck off, Mr. Charcot!

Exerciții mai mult sau mai puțin extatice, poetica rândurilor cuprinse aici aparține, în mod evident, unui filon post-postmodern în care biciuirea sensibilității trădează repulsia față de tot ceea ce ar putea constitui un simplu loc comun. Nu o dată, autoarea revine la ceea ce pare a fi una și aceeaşi experiență traumatic-formatoare, ritual din care se degajă, surprinzător, miraculoase și (aproape) terapeutice energii sexuale. Oscilând între ideea de obstacol și forță liberatoare, exhibarea cruzimii ezoterice capătă o funcție cathartică, pe care aș caracteriza-o, metaforic vorbind, ca un soi de gentilă și continuă stimulare a cortexului cerebral cu ajutorul unui strap-on dildo. Amestecul de erotism, grotesc, decadentism, absurd și suprarealism compune o adevărată iconografie a perversității, o serie întreagă de anamorfoze vitaliste îndreptate împotriva reprezentărilor normative.

Ceea ce mi se pare însă cu adevărat relevant e faptul că, pentru prima dată în poezia română contemporană, volumul nu instituie nici mai mult, nici mai puțin decât o veritabilă perspectivă queer („queer-gaze”, am putea spune, parafrazând-o pe Laura Mulvey) și, culmea, un Salpêtrière, dacă vreți, al literaturii actuale, livrând, adică, același mix de nebunie și pionierat pe care și spitalul îl cunoscuse la sfârșitul sec. XIX. (Alex Ciorogar)