Volumul de poezie H₂X al Danielei Hendea străpunge ca un cuțit emoțional. Poeta elimină grafeme în virtutea unui minimalism al expresiei încercând să extirpe anxietatea, rutina, limitarea ființei, dezrădăcinarea, vinovăția feminină atavică din seria experiențelor personale pentru a le sublima într-o alternanță de vers liber și inserții de proză. Ceea ce surprinde cititorul obișnuit cu limbajul experimental al poeziei contemporane este descoperirea unui lirism informat științific în care explicațiile de biochimie sau psihologie justifică ironii tragice, iar referințele spațiale exacte dau sens mecanicilor gestuale. Celebra formulă a apei, repetată de zeci de ori, devine un poem concret, care figurează grafic un container al curgerii. Alternând nu numai limbajul poetic cu cel științific, ci și liricul cu narativul, poeta perfect bilingvă trece de la română la engleză pentru a reflecta asupra identității ei hibride. Deși nu este împărțit pe cicluri, volumul întrețese serii fluide de poeme dedicate fobiilor, neliniștilor cotidiene, iubirii filiale sau vârstei. Delicată și puternică, complexă și directă, poezia Danielei Hendea aduce lirismul românesc în secolul XXI. (Ileana Marin)

Din cauza (sau datorită) unor traume intrauterine, perinatale şi din timpul primei copilării, eroul nostru a fost nevoit să se refugieze încă de la 3 ani în lumea creaţiei şi a cunoaşterii (cu posibilităţile de moment), în dorinţa de-a reconfigura realitatea.

La 3 ani s-a apucat de desenat, pe la 6 ani de pictat, iar pe la 15 ani de sculptat. Aşa a descoperit el valabilitatea legii saltului calitativ prin acumulare cantitativă şi importanţa crizei în fenomenul devenirii de orice fel.

La 9 ani s-a înscris la Şcoala Populară de Artă din Constanţa, secţia pian, şi nu s-a mai oprit din cîntat decît pe la 29 de ani, sub presiunea treburilor de tot felul. Ce-a interpretat el pe ici, pe colo din autori clasici, moderni şi postmoderni, nu ne interesează (la asta se pricep şi papagalii); doar faptul că între timp idiotul a uitat absolut tot ce-a compus, fiindcă (bazîndu-se cu mult prea uşor pe memoria lui de elefant) a omis să redacteze ca atare şi partiturile. Noroc că măcar a reuşit, pe la 18 ani, să încînte cu piesele lui alambicate urechile unei nemţoaice de 16 ani, venite să facă plajă la Mamaia.

La 11 ani s-a apucat de scris din nevoia de economie a gesturilor. Benzile desenate ajunseseră să-l epuizeze şi observase că prin scris se putea exprima cu mult mai rapid. Fireşte, lucrul la benzile desenate l-a ajutat să descopere de timpuriu fenomenul metacreaţiei (autorul se desena pe sine în dialog cu personajele tot mai sabotoare), iar asta l-a făcut să-nţeleagă ce-nseamnă propriu-zis şi textualismul, atunci cînd a ajuns la metacreaţie şi-n cadrul literaturii. Dacă la 11 ani scria tîmpenii (ficţiuni s.f. şi poliţiste), pe la 15 ani a descoperit brusc importanţa aducerii realităţii pe hîrtie, iar după o depresie urîtă de tot de la 16 ani (din care s-a recuperat prin diverse tehnici yoga: grădinărit, hoinăreală şi munca brută), a reînceput să aibă trăirile sinestezice, expresioniste şi suprarealiste din prima copilărie, luînd astfel decizia de-a aduce în lumea Cărţii inclusiv psihologia şi filozofia. De altfel, în mediul său familial puternic nevrotic şi anxio-depresiv, nici n-ar fi putut scăpa de-aşa ceva. S-a apucat să studieze simţurile şi pe la 20 ani să întocmească diverse hărţi ale sentimentelor. Tot cam pe atunci, era cît pe ce să devină psihiatru, din fericire însă a renunţat şi-a urmat Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” din Bucureşti. În cursul facultăţii, nu s-a lăsat şi-a lucrat la mai multe studiouri de animaţie, ca animator, intermediarist şi stilizator (a refuzat să fie şi colorist, deoarece simţea că-şi risipeşte talentul pe figurinele alea pentru copii de 8 ani). Şi tot în acea perioadă şi-a pus în cap să realizeze mai multe filme artistice şi documentare, dar n-a mai fost să fie, elanurile lui regizorale şi actoriceşti fiind fructificate astfel doar în jocurile de culise din căminul bucureştean C1 din Lacul Tei, în varii situaţii atipice.

În concluzie, eroul nostru a fost atras, în permanenţă, de orice domeniu artistic sau ştiinţific, iar într-o vreme a cochetat inclusiv cu sportul (înot, ciclism, baschet), lăsînd însă de cele mai multe ori realitatea să-i decidă paşii, de la o etapă la alta a vieţii, pentru a nu regreta alegerea făcută.

Realizări? Are, are, să nu-i fie de deochi. Mai ales în domeniul arhitecturii, cu toate că nu-i mulţumit şi-ar prefera să nu se afle ce-a proiectat, dar cel puţin a făcut vreo cîteva sute de familii fericite, n-a trăit chiar de pomană. În plan literar, n-a publicat decît prin reviste, frînturi oarecare din diverse romane şi volume de poezii ce-aşteaptă de mii de ani forma lor finală, sub controlul obsesional-compulsiv al exigenţei.

„Probabil cea mai frumoasă, mai interesantă, cea mai provocatoare carte de poezie din ultimii ani este „Confiscarea bestiei. O postcercetare” (Editura frACTalia, 2016), autor Iulia Militaru. Nu doar mixarea discursurilor la modul ironic-amar generează spectacol, ci şi mimarea lor în contexte dizlocate. O poezie a inteligenţei exprimate subtil şi susţinută de ilustraţii întrebuinţate sclipitor. O revigorantă carte a morţii, a terorii, a invaziei.” – Felix Nicolau

o carte despre sufletul politic

o carte care conține scene de

durere afecțiune emoție dragoste non-binară și vulnerabilitate

o carte care n-o să placă poeților

cartea pe care n-a apucat s-o scrie bunica

pentru că îi spăla poetului ciorapii

cartea pe care n-a apucat s-o scrie mama

pentru că îi spăla poetului chiloții

o carte care n-o să placă poeților

cartea în care

fiecare poem

strigă

urlă

fiecare poem

taie

împunge

în fiecare poem

silabele răzbună femeile

cuvintele răzbună scriitoarele

propozițiile distrug ierarhiile

fiecare poem –

un amendament al literaturii române

care rescrie manualul de istorie

fiecare poem –

un amendament al literaturii române

care rescrie manualul de literatură

fiecare poem –

un amendament al literaturii române

care rescrie cuprinsul manualelor

un poem ca o erată pentru manualul

care ne oprimă

o carte ca o erată pentru literatura română

care ne oprimă

cartea în care sîngele femeilor picură peste literatura română

cartea în care sîngele nostru pătează literatura română

cartea prin care Medeea Iancu pătează literatura română

cartea care va ucide literatura română

cartea care va învia literatura română

amin!

/nicoleta esinencu/