Literatură română contemporană – Fractalia

Gabriela Dumitriu – Întoarcerea

admin — Wed, 27 Nov 2024 10:23:20 +0000

Plecând de la o temă amplu dezbătută în literatura occidentală, cea a „întoarcerii”, autoarea o reconstruiește și o încarcă cu noi semnificații, specifice spațiului nostru socio-cultural, lumea estică. Așa cum ne explică și ea în ultima parte a cărții, revenirea în mijlocul familiei sale nu se face de pe poziții ierarhice, mai precis prin existența unui personaj care a reușit să se desprindă de un mediu înecat în suferință și mizerie, și care își construiește narațiunea în jurul unei priviri-din-afară – o privire superioară fondată pe contradicțiile dintre două lumi complet incompatibile. Mai degrabă, această întoarcere îmi amintește de alta, întoarcere la Haifa a lui Ghassan Kanafani, unde revenirea înseamnă de fapt încercare de recuperare și pace cu un trecut pe care sistemul de putere face eforturi să-l șteargă fără urme. Un trecut care ar fi putut reprezenta o alternativă la oprimările și nedreptățile noilor veniți. În cele din urmă, dorința ascunsă a Aurei și care străbate romanul de la un capăt la altul nu este doar să scrie o carte, ci să deschidă anumite părți de comunicare cu acea lume „interzisă” în capitalism. O nevoie de regăsire a speranței, speranță care ne ajută pe toate să ne continuăm lupta în aceste momente de cumpănă a istoriei. (Iulia Militaru)

Olivia Grecea- Toată tinerețea pe care o dau mai departe

admin — Mon, 27 May 2024 05:00:41 +0000

O promisiune a vieții unei femei și semnele în care suntem făcute să credem. Detalii concentrate, palpabile, picturale; decolorate sau acute; „resturi” de viață: femeia singură în fața vieții, în violența devenirii, „campioană la rușine, numită de alții, / somatizată in absentia, „scăpată, ciobită;” femeia compunînd liste și listă la liste printre munci, dubii și zdrobire. O îmbrățișare a celei care a fost. Revolta. Un florilegiu care strînge „dovezi ale existenței,” instantanee care surprind „pliuri temporale,” reminiscențe fotografice, „aripile frînte ale mai multor generații,” dar și ecouri intergeneraționale dintre scriitoare. O carte care păstrează ceva din ceea ce am fost, din ceea ce am trăit, o mărturie vibrantă, pătrunzătoare. (Medeea Iancu)

O devenire. Fluidă, frisonantă, fragilă. O perpetuă transformare nesupusă intransigenței limitelor, o descătușare eliberatoare care-și caută mereu un punct liniștitor, când totul în jur este zgomot constrângător, puțin din toate și mult din toate, zbatere și tăcută sustragere din preaplinul normativ. Undeva, la intersecția presiunii normelor de gen și fentării lor, se țese poezia Oliviei Grecea. Un ritual al începuturilor unei fetițe care nu vrea să încapă în pliurile lumii. Care nu vrea să fie liniștibilă. Care nu vrea să fie încadrabilă. Care nu vrea să fie risipibilă în atâtea și atâtea felii de viață prefabricate. Olivia Grecea surprinde stupoarea unei posibilități. Acea posibilitate care te face să vezi o lumină pe care nu o bănuiai în tot ce înveți să negi. În maternitatea care nu e pentru tine, în dăruirea pe care o resemnifici, în fricile care-ți dau putere. Ție și apropiatelor tale. (Mihaela Michailov)

Maia Șerbănescu -OikosLogia. Știința casei socialiste și a ființelor posibile

admin — Sat, 03 Dec 2022 13:12:48 +0000

Cum putem gândi o utopie deschisă, materială și queer-feministă din interiorul numeroaselor fisuri pe care moștenirea și realitatea istorică a domniei capitalului le perpetuează? Cum putem deschide teoria marxistă a ființei generice spre afirmarea unei subiectivități politice revoluționare, descătușată de figura dominației masculine? Dacă însăși constituirea contemporaneității produce un timp bazat pe invalidarea și alterizarea unor experiențe, cum putem ieși din angoasa prezentului? Cum putem imagina un viitor desprins de liniaritatea normativă a temporalității? Acestora și multor altor întrebări la fel de urgente, Maia Șerbănescu încearcă să le creeze spațiu și să le așeze în relație, construind o lume eliberatoare a hibridizării și contaminării. Locuitoarele din ficțiunea speculativă OikosLogia sunt întrupări ale nădejdii că în ciuda naturalizărilor multiple, turnura mai este încă posibilă și că aceasta nu se poate înfăptui decât prin etica grijii și prin acțiune colectivă. Iar acest sentiment – nădejdea – este poate cel mai important în procesul de afirmare a nesupunerii. (Anca Bucur)

Cum poate literatura să aibă efecte transformatoare și să folosească educării emoționale, educării sociale, educării analitice – nu doar expresiei cathartice a unor trăiri? Și cum poate să folosească vieții laolaltă? Aceste căutări își vor găsi răspunsuri în cartea Maiei Șerbănescu, care prin narațiunea de față obscurează, din nou, granițele dintre literatură și teorie, metoda de lucru în sine făcând textul literar să se întoarcă asupra lui însuși și să-și chestioneze mecanismele. Într-un mod complet neașteptat apare utopia în OikosLogia, mai degrabă ca instrument și resursă teoretică, decât ca o poveste despre o lume mai bună cu care suntem obișnuitx. Însă prezența teoriei nu trebuie să intimideze cititoarea, pentru că lumea fantastică țesută cu multă măiestrie de autoare te face să plutești prin ea cu ușurință și să te simți o ființă curioasă și stranie dintr-un mediu al viitorului comun. (Carolina Vozian)

Raportarea la ficțiune s-a rigidizat în cultura noastră ca exigență la o imersiune hipnotică, bazată pe capacitatea cât mai neîntreruptă a textului de a declanșa răspunsuri cognitiv-emoționale automate din partea celor care citesc. Este o raportare care separă întotdeauna procesul imersiv de raportarea conștientă, argumentativă, ulterioară. OikosLogia este o critică minunat pusă în practică a acestui construct, operând constante tăieri ale marginilor dintre (ceea ce încă numim) „ficțiune” și „teorie”. Dacă urmărim cu grijă mișcările de imersiune și ieșire la suprafață pe care ni le propune cartea Maiei Șerbănescu, vom desluși tot mai clar breșele pline de energie pe care le poate deschide literatura astăzi. (Laura Sandu)

Sașa Zare – Dezrădăcinare

admin — Wed, 23 Mar 2022 10:42:35 +0000

Dincolo de talentul de povestitoare desăvârșită al autoarei și de narațiunea hipnotizantă, volumul acesta se numără printre puținele de la noi care reușesc să articuleze o existență de frontieră trăită intens la toate nivelurile. De la experiența vieții între două lumi (Rep. Moldova și România), până la cea a sexualității și a rațiunii de frontieră, personajul Sașei Zare deschide înaintea ochilor noștri o istorie a Celuilalt spusă chiar de el, o istorie pe care am încercat atât să o controlăm și s-o reprezentăm în și prin literaturile noastre normative. Alienarea la care au fost supuși ei, non-normativii, este numită aici simplu, Dezrădăcinare. Simțim însă ca e vorba de mai mult: o pierdere irecuperabilă și o suferință încă prezentă acolo, în corpul-mărturie. Care rămâne. (Iulia Militaru)

Cartea aceasta curajoasă are un potențial infinit de extindere. Ea aruncă neconvențional, atât în aer, cât și în text, ba prin Sașa-personaja, ba prin Sașa-autoarea, toate ingredientele: feminitate, queerness, raport de putere patrilocal și migrație, vocație, relație – cu scrisul, cu literatura, cu limba și limbajul, dar și cu familia; în special cu mama. (Raluca Nagy)

Sașa Zare a scris o superbă carte-matrioșca, unde fiecare întâlnire cu un alt miez al poveștii devine o experiență transformatoare. Dezrădăcinare este, în același timp și pe rând: roman al scrierii unui roman, roman al căutărilor și al vindecărilor sinelui, roman al formării unei tinere queer, Sașa, al peregrinărilor ei prin Republica Moldova și prin România, roman al iubirii și al prieteniilor calde. Foarte important, Dezrădăcinare este și una dintre acele povești rare, care arată travaliul descoperirii unui limbaj adaptat pentru sine, capabil să exprime, fără să trădeze, experiențe esențiale, oricât de neasemănătoare, oricât de dureroase. Rar am citit o carte în care încercări dure, anihilante aproape, să fie constant mângâiate de balsamul înțelegerii și al speranței. Dezrădăcinare, cu energia ei flamboaiantă, extravagantă și nesupusă, cu astfel de efecte operează. (Alina Purcaru)

Dezrădăcinare este un roman despre devenirea scriitoare, un roman feminist, politic, care recentrează puternic un subiect mai mereu alterizat în literatura mainstream. Un roman în care e redată forma adevărată a vieții trăite aici, în partea noastră de lume, sub presiunea unor forțe uriașe, care trag și împing, acoperind și înăbușind tot ce le subminează. Un roman despre cum să-ți regăsești cuvintele în ciuda regulilor scrisului, în ciuda elitismului și conservatorismului implicate în scrierea literaturii, într-o limbă standard, cu nenumărații ei paznici. În ciuda scriitorilor misogini care au încercat să-și manifeste puterea asupra corpului și cuvintelor tale. Dar povestea nu este una apăsătoare: o străbate un flux inspirațional care cu siguranță le va „da voie” și altor scriitoare queer, feministe să se exprime. Minunat țesută, ea ne va reconecta, dincolo de toate obstacolele și ne va transmite energia strălucitoare cu care să pornim, alături de Sașa, într-o căutare însuflețită, neîntreruptă și imposibil de descurajat, a iubirii. (Laura Sandu)

V. Leac – Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului

admin — Sun, 12 Dec 2021 23:33:58 +0000

Într-o perspectivă mai generală, ecologia poate fi privită ca o știință care ne reflectă acțiunile, nu judecă și nu condamnă, dar ne schimbă într-un mod ireversibil viața. Pentru cei mai mulți dintre noi, mediul înconjurător nu e decât un poligon de exerciții unde ne testăm acțiunile economice. Dau un exemplu scurt: în prezent, parcurile publice sunt o mașinărie de spălat bani pentru administrațiile locale naționale, locul unde se investesc anual bugete enorme pentru lucrări inutile și de înfrumusețare, ne chinuim să transformăm natura într-un artificiu. Lumea a devenit cu adevărat apatică și indiferentă. Anual mor zeci de mii de oameni din cauza dezastrelor naturale generate de încălzirea globală, dispar definitiv zeci de specii, nu contează, rezistă doar cei puternici.Selecția naturală nu mai e selecție naturală, s-a transformat în selecție economică. Capitalismul e o mașinărie simplă și extrem de eficientă, el creează continuu noi dorințe – suntem alimentați și conectați permanent la imagini și vise pe care le poți trăi și tu. (V. Leac)

Andrei Zbîrnea – Doppelgänger: Antologia Mornin’ Poets (primele patru sezoane, 2018-2020)

admin — Tue, 28 Sep 2021 09:24:59 +0000

Mi se pare că poezia e un act de generozitate: privește și tu prin caleidoscopul meu, cam așa ceva. Cursanții Mornin’ Poets au practicat această generozitate atelier de atelier, până când și-au rafinat felul propriu în care privesc lumea. Mă bucur că s-au reîntâlnit în paginile cărții și că primim de la ei nu numai poezie, ci și încrederea cu care pornesc pe un drum pe care și-l fac al lor. La acești poeți e dimineață și merită să faci o călătorie chiar azi, chiar în pandemie. Le doresc autorilor să rămână poeți! (Simina Diaconu, coordonator Club Revdepov)

Poezia, acest Doppelgänger care trăiește în era tehnologiei și a inteligenței artificiale, face ca fiecare dintre acești autori și autoare, duminică de duminică, să renunțe la masca profesională și să devină full-time-poets, pentru trei ore. Fără a simți însă nevoia de a verbaliza prin: sunt poet/poetă. Și aici apare diferența față de alte proiecte literare, pe care nu am de gând să le comentez nici acum și nici altă dată. Transformarea sau alchimia se produce endotermic, prin absorbție de feedback de la antrenorii care au acceptat provocarea venită de la Mornin’ Poets. Iar acest feedback se face mereu din alt unghi, ceea ce îl face cu atât mai valoros. (Andrei Zbîrnea, omul-bun- la-toate la Mornin’ Poets)

Călin Torsan & Cosmin Manolache – Unde îți vei petrece veșnicia?

admin — Mon, 14 Jun 2021 12:35:49 +0000

Pe vremea cînd exista ASPRO, la gala premiilor sale anuale exista un premiu pentru experiment literar, care mergea către cărți cu adevărat deosebite. Dacă ar mai exista azi Asociația cu pricina, fie-i țărîna ușoară, premiul pentru experiment pe funestul an 2020 ar merita să ajungă la două volume proaspăt ieșite la Editura frACTalia, sub titlul de reclamă funerară
„Unde îți vei petrece veșnicia”. Sînt două cărți-obiect neobișnuite, excelent editate, negre, firește, doldora de povești de viață ornate din belșug cu ferpare de la rubrica „Decese” și împănate cu colaje dadaiste din cele mai ciudate tipuri de text.
Una, mai subțirică, e semnată de Călin Torsan. Cealaltă, mai voluminoasă, de Cosmin Manolache: doi supraviețuitori (alături de Ciprian Voicilă) ai cvartetului de proză la Muzeul Țăranului Român, școala Vintilă Mihăilescu, care – alături de regretatul Sorin Stoica – dădeau lovitura acum vreo 20 de ani cu trăznăile lor socio-antropologice. Cu o jucăușenie underground, libere pînă la cruzime, ele absorb cotidianul douămiist în maniera brevetată, cîndva, de Experimentul Zaica (își mai aduce aminte cineva de el? epoca noastră are memorie scurtă…). Cvadragenari acum, băieții se întorc la locul faptelor, dezgropînd și remixînd trecutul cu poveștile și experiențele lor din ultimele decenii. Nu e numai copilăria, adolescența și tinerețea lor acolo, în acest uriaș ferpar total, ci o întreagă societate românească post-orice, prinsă ca insectele în chihlimbarul umorului negru. De neratat. (Paul Cernat, critic literar).

Bogdan lypkhan – Wishing Light

admin — Thu, 03 Jun 2021 14:54:18 +0000

Anul apariției: 2017 Format: 120 X 150 mm Număr de pagini: 124 ISBN: 978-606-94285-9-7

Gorun Manolescu – FRAGMENTARIUM: ficționale

admin — Thu, 03 Jun 2021 14:41:54 +0000

Gorun Manolescu: informatician, Ph. D. şi profesor universitar (IT§C). Debut literar: 1970, Luceafărul (seria Bănulescu, promovat de Cezar Baltag). Activitatea sa publicistică a luat sfârşit în 1974 deoarece apăruseră, în mod evident, restricțiile inacceptabile după vizita lui Ceaușescu în Coreea de Nord, urmată de „Tezele” de la Mangalia. În 1968, înainte de Evenimentele din Cehoslovacia, i se aprobă și intră în repetiție la Teatrul Nottara-Atelier piesa într-un act „Evadarea nereușită” cu Ștefan Iordache în rolul principal. Piesa a fost anunțată în Săptămâna culturală a capitalei din vineri 3 ianuarie 1969, dar nu a mai fost jucată din motive de cenzură. După ’89: a realizat postări pe site-uri culturale interactive; prima formă a unor texte din această carte au întrunit, fiecare, mii de accesări pe internet. Ultima carte publicată : Dincolo de ironie şi ironism. Plecând de la discuţii virtuale cu unii clasici de marcă ai PoMo, Bucureşti : Paideia, 2010.

„Gândirea conceptuală este denotativă.
Cea fragmentară – conotativă. Gândirea fragmentară caută să sugereze un sens al întregului. Dar un asemenea sens aparţine fiecărui receptor. Prin urmare, întregul unui text propune o conotaţie probabil infinită. Iar matricea care-l conţine devine o metaforă trans-semnificativă. Cititorul trebuie să găsească, în stil propriu, firul roşu ce uneşte fragmentele textului. Inclusiv cel al tuturor textelor unui autor.”

Andra Rotaru – Într-un pat, sub cearșaful alb

admin — Thu, 03 Jun 2021 14:28:07 +0000

Volum premiat cu Premiul Național Mihai Eminescu – opera prima; Premiul Asociației Scriitorilor București – pentru debut; Premiul Național Tudor Arghezi; Premiul Iustin Panța; Premiul Ion Vinea (2006)

Andra Rotaru este autoarea volumelor Într-un pat sub cearşaful alb, Editura Vinea, 2005; En una cama bajo la sábana blanca, Bassarai Ediciones, Spania, 2008; Ţinuturile sudului, Editura Paralela 45, 2010; Lemur, Editura Cartea Românească, 2012. Selecții din poeme au fost traduse în douăzeci de limbi. Volumul Lemur a fost adaptat de coregraful american Robert Tyree, și performanceul a fost prezentat în America și Europa. A realizat documentarul All Together împreună cu scriitorul Raj Chakrapani, prezentat în Iowa și Chicago. De asemenea, a realizat proiectul fotografic Photo-letter pairing împreună cu Jared Krauss, care a implicat comunitatea din Iowa și scriitori. A beneficiat de rezidențe în Europa și America, dintre acestea cea mai recentă fiind International Writing Program, Universitatea Iowa (2014). Într-un pat, sub cearșaful alb, de Andra Rotaru, apare în colecția Reeditări, Editura frACTalia, 2015.

„Poetul este un inventator de realităţi. Totuşi, atunci când invenţia lui nu este numai rodul inspiraţiei, ci este ghidată de un model biografic real – oarecum aşa cum fac prozatorii – avem de-a face cu texte complexe, pendulând ingenios între semi-realităţi şi quasi-fantasme, între superplusări şi omisiuni, între dezvăluiri crude şi abile treceri sub tăcere. Se întreprinde în fapt o remodelarea a modelului exterior cât şi a celui autobiografic, pentru a reuşi crearea unei a treia fiinţe, abstracte oarecum, holografică în orice caz. În literatura română, precedentul demers de acest fel este constituit de cartea Marianei Marin de prin anii optzeci, care îşi lua ca punct de plecare, şi mască în acelaşi timp, figura Annei Frank. La adăpostul alibiului creat în acest fel, comunismul putea fi uşor identificat în oglinda fascismului, destinul uman căpătând un relief pregnant tocmai prin balansul permanent între realităţi posibile, între spaţii şi timpuri mişcătoare. La urma urmei, parazitarea biografică este ea însăşi un factor stimulator, o uşă care se deschide şi înăuntru şi înafară, o “lebădă cu două intrări” ca să împrumutăm expresiva sintagmă a Norei Iuga. Trăind pe seama altcuiva te descoperi pe tine mai nou, mai neaşteptat.” (Constantin Abăluță)