Flavia Teoc – LIMBAJUL POEZIEI SCALDICE

Volume publicate (selectiv): Înzeire, versuri, Albatros, Bucureşti, 1997; Trestie şi plumb, interviuri, Limes, Cluj-Napoca, 2001; Braţul pierdut, versuri, Albatros, Bucureşti, 2001; Cronograf, versuri (volum antologic), Eikon, Cluj – Napoca, 2004; Kyrie Lex, proză, Cartea Românească, Bucureşti, 2009; Calendar românesc în 12 cronici şi o precuvântare, publicistică, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca, 2009; Naim Araidi, Oameni din Galilea (traducere din limba engleză), Brumar, Timişoara, 2014.
Studii publicate în reviste de specialitate: Transylvanian Review (studiul „Martin Opitz – un pionier al barocului”), Dacoromania (studiul „Métaphores kenning qui désignent Jésus Christ dans la poétique des scaldes scandinaves”), Actele Congresului International de la Udine L’eredità scientifica di Eugenio Coseriu-Beyond Saussure. Eugenio Coseriu’s scientific legacy (2013) (studiul „The kenning as a unit of repeated speech”).

Sumar:
Poezia scaldică a Scandinaviei medievale s-a constituit ca manifestare textuală a unei sensibilităţi ce a premers formulărilor de ordin teoretic. Există în poezia scaldică o sugestie a simplităţii prin formă şi metaforă care, pentru un locuitor al Scandinaviei anului 1000, se coagula în imagini simple ale miturilor şi legendelor esenţiale. Această imagine simplă se cere recuperată şi pe-acest traseu interpretativ se înscrie cartea Flaviei Teoc. Noutatea acestui proiect este dată şi de particularităţile tematice şi discursive, într-un cadru conceptual construit prin intermediul dialogului dintre literatură, istorie, mitologie şi filosofia religiei. Depăşind graniţele dintre literatură, ideologie, istorie, antropologie, volumul urmăreşte recuperarea unei perioade aurorale din poezia scandinavă, în care războinicii şi scalzii contribuiau împreună la construirea unei civilizaţii unice, cea a nordului medieval. Volumul analizează două sute de ani de poezie scaldică, începând cu anul 1000, până la redactarea Eddei în Proză de către Snorri Sturluson, în preajma anilor 1230. Sinteză structurală între tradiţii şi forme narative, Limbajul poeziei, tratatul de poetică medievală interpretat de Flavia Teoc, se pretează şi la o analiză din perspectivă naratologică, pe care autoarea nu se sfieşte să o abordeze, îmbinând în abordarea sa modele, tehnici narative, arhetipuri şi mituri. Obiectivul lucrării este, aşadar, să evidenţieze şi să formuleze o poetică în poemele scalzilor reprezentativi în perioada vikingă a civilizaţiei scandinave.
*
„Cartea de faţă furnizează, fără îndoială, o autentică şi, îndrăznesc să spun!, nesperată revelaţie în orizontul nostru cultural actual. Eminenta poetă şi prozatoare Flavia Teoc ne oferă, aici, surpriza unui prim şi impresionant rod, dintr-o cercetare de mare anvergură, întreprinsă de mai mulţi ani cu o neobişnuită „sete ştiinţifică”, în bibliotecile unor mari universitaţi europene (în sp. Roskilde şi Copenhaga), cu năzuinţa pasionată de a pătrunde şi dezvălui comprehensiv profilul auroral al viziunii lumii în spiritualitatea nordului medieval. Primul pas în acest vast şi foarte serios proiect este prezentat în volumul de faţă sub forma unui aparent simplu comentariu hermeneutic la tratatul de poetică Skáldskaparmál, partea centrală a monumentalei Edda în Proză, alcătuită în secolul al XIII-lea de învăţatul islandez Snorri Sturluson. Demersul Flaviei Teoc se dovedeşte, însă, profund original, pornind chiar de la premisele interpretative de mare actualitate („mărturisite” în Prefaţă), care îi permit autoarei noastre să reliefeze, într-o nouă lumină, principalele concepte desemnate metaforic în poezia scaldică: cerul, pământul, bărbatul, femeia, iubirea, marea, corabia, iarna, dar şi Iisus, cuvântul ş.a. Aceste constructe metaforice constituie repere semantice cardinale, prin intermediul cărora se configurează, într-un proces de creaţie articulat transtextual şi orientat specific cultural, emergenţa sensului poetic simbolic-mitic al fascinantei lumi spirituale a Nordului european din perioada zorilor creştinismului.“
Mircea Borcilă