Compost – Fractalia

Donna Haraway – Un manifest al cyborgului * Manifestul speciilor însoțitoare

admin — Sun, 26 May 2024 05:36:42 +0000

Spunând o poveste despre coabitare, coevoluție și socialitate interspecii încorporată, manifestul defață se întreabă care dintre cele două figuri asamblate în grabă – cyborgii și speciile însoțitoare – ar putea inspira mai bine ontologiile și politicile prielnice ieții din lumile noastre de azi. Aceste figuri nu sunt diametral opuse. Cyborgii și speciile însoțitoare aduc laolaltă, în moduri eașteptate, umanul și non‐umanul, organicul și tehnologicul, carbonul și siliconul, libertatea și structura, istoria și mitul, bogatul și săracul, statul și subiectul, diversitatea și epuizarea resurselor, modernitatea și postmodernitatea, natura și cultura. În plus, nici cyborgul, nici animalul însoțitor nu le cântă în strună celor cu inima curată care visează la protejarea asiduă a granițelor dintre specii și la sterilizarea devianților de la o categorie sau alta.(…) Această poveste este despre bioputere și biosocialitate, dar și despre tehnoștiință. Ca orice bună darwinistă, spun o poveste despre evoluție.
Donna Haraway

Michel Serres – Parazitul

admin — Mon, 14 Jun 2021 12:43:23 +0000

Suntem scufundați în zgomot. Și acest zgomot este de nestins. Un zgomot exterior, care este chiar lumea însăși, și interior produs de propriul nostru corp viu. Locuim în zgomotele lumii, nu putem închide ușa să oprim țipetele, și evoluăm înfășurați în această hulă incalculabilă. Suntem calzi, înflăcărați de viață, iar cuptoarele acestui extaz temporar emit tumultul neîncetat al continuei lor funcționări. De cum se sting aceste surse, moartea se instalează sub formă de unde plate. Plate pentru înregistrare, plate pentru urechile închise. La început este zgomotul, zgomotul nu încetează. El este revelația haosului, înțelegerea dezordinii, singura noastră legătură cu distribuția împrăștiată a lucrurilor. Auzul este deschiderea noastră eroică la tulburare și difuzie, ceilalți receptori ne asigură ordinea sau, dacă nu o pot oferi sau recepta, se închid imediat. Zgomotul ne asigură că suntem scufundați în fluctuație, că suntem plini de ea. El ne alungă din haos, prin oroarea pe care ne‑o inspiră, ne aduce, ne cheamă la ordine.

Timothy Morton – Gândirea ecologică

admin — Wed, 09 Jun 2021 07:38:09 +0000

Criza ecologică cu care ne confruntăm este atât de evidentă încât devine ușor– pentru unii ciudat și înfricoșător de ușor – să facă legăturile necesare și să vadă că totul este interconectat. Aceasta este gândirea ecologică; și cu cât reflectăm mai mult asupra ei, cu atât lumea noastră se deschide mai mult. În mod obişnuit, ne gândim la ecologie ca la ceva care are de a face cu știința sau cu politicile sociale. Însă, așa cum spunea poetul Percy Shelley în legătură cu avansurile științei, „Ne dorim ca facultatea creativă să-și imagineze acele lucruri pe care deja le cunoaștem”. Ecologia pare a fi cu picioarele pe pământ. Ea are de-a face cu încălzirea globală, reciclare și energie solară; are de-a face cu relațiile cotidiene dintre oameni și entități non-umane. Asociem uneori ecologia cu credințe fanatice care au, adesea, un conținut explicit religios: Frontul de eliberare al animalelor sau Pământul pe primul loc! De aceea, fiindcă nu avem încă o lume cu adevărat ecologică, religia își face auzit strigătul cu o voce verde. Cum ar putea să arate o societate ecologică? Care ar fi gândurile unei minți ecologice? Ce fel de artă i-ar plăcea unei persoane înclinate ecologic? Toate aceste întrebări au un lucru în comun: gândirea ecologică.