Recuperarea istoriilor locale ale femeilor rome care au practicat diferite munci – de la vindecătoare, ghicitoare, la colectare și confecționare de produse – reprezintă un demers feminist rom, menit să păstreze memoria colectivă și să creeze modalități de rezistență culturală romă și decolonială.

Carmen Gheorghe, coord. (E-Romnja)

Într-o lume care continuă să controleze, să eticheteze și să marginalizeze cunoașterea femeilor rome, aceste scrieri devin gesturi de rezistență, un act prin care vocile femeilor rome se așază în istorie, acolo unde le este locul. Ele redefinesc ce înseamnă cunoaștere, istorie și feminism. Sunt povești despre femei care au știut să vindece fără a fi recunoscute ca medici, să conducă fără a fi numite lidere, să creeze fără a fi numite artiste.

Aldessa Georgiana Lincan, coord. (Romnja Feminist Library)

Poezia, acest Doppelgänger care trăiește în era tehnologiei și a inteligenței artificiale, face ca fiecare dintre acești autori și autoare, duminică de duminică, să renunțe la masca profesională și să devină full-time-poets, pentru trei ore. Fără a simți însă nevoia de a verbaliza prin: sunt poet/poetă. Și aici apare diferența față de alte proiecte literare, pe care nu am de gând să le comentez nici acum și nici altă dată. Transformarea sau alchimia se produce endotermic, prin absorbție de feedback de la antrenorii care au acceptat provocarea venită de la Mornin’ Poets. Iar acest feedback se face mereu din alt unghi, ceea ce îl face cu atât mai valoros. (Andrei Zbîrnea, omul-bun- la-toate la Mornin’ Poets)

With its programmer, algorithmic generator, and input or human authored text on one side, and the (potentially, or temporarily) final text(s) and reader on the other, “US” Poets Foreign Poets illustrates how poems stemming from disparate creative presuppositions, nations, or creative modalities—and otherwise might be perceived as strange bunkmates—may be effectively bridled and expand together through technological lenses. As a result of Herculean efforts by its editors, this anthology illuminates how writing that appears to be on the fringe directly links to what has been determined to be mainstream. This volume, with its built-in transcreation, is effusive with poetry from the human within and the algorithmic generator. Bursting with substance blasting on and on and on and on, the book further proceeds to uniquely chart how disconnected approaches to language may be distinctly connected. Applied and rigorous investigative scholarship (and editorship) in Digital Humanities herein brings to readers not only a hefty assemblage of diverse voices, but, through algorithm(ag)ic processes delivers fascinating graphical partnering amongst its contents. There’s a propulsiveness to this compilation that is seemingly unprecedented, a written compendium that refracts, and makes something with its own work. Conceptual policers and polarity are warlings, sometimes dismissively casting out cats for medi(a)cament. Metalurgically heated at conversion, poetry-beam convertible larks become aview within. Strategical stratiforms it seizes! This fiery first autoscopy becomes poetry’s alto alternate, which matters because the looney hobnailed beach of tradition (which manoeuvres like pterodactyls into psychologies and the surprise latchkey of being in reverse) is surrounded, lashing reviewers to lathy mythologers who have conspired to produce this collection.  Christopher Funkhouser